Colecţia de etnografie
Scurt istoric
Încă de la înfiinţarea sa în anul 1951, muzeul călărăşean a manifestat un interes deosebit pentru tradiţiile şi obiceiurile acestor locuri, prin cercetări de teren care au dus la creşterea considerabilă a patrimoniului etnografic
În 1971 a fost înfiinţată la Slobozia, secţia de etnografie a Muzeului Judeţean Ialomiţa, care a găzduit în primii ani de existenţă expoziţii cu profil etnografic, care ilustrau diferite aspecte ale vieţii rurale din Câmpia Munteniei. La Slobozia, a fost stabilit sediul administrativ al Muzeului Judeţean Ialomiţa cu cele două secţii: Secţia de etnografie la Slobozia şi secţia de arheologie la Călăraşi.
Prin noua organizare administrativ – teritorială din anul 1981, s-au înfiinţat judeţele Ialomiţa şi Călăraşi. Astfel, Secţia de Arheologie de la Călăraşi a devenit Muzeul Judeţean Călăraşi, astăzi Muzeul Dunării de Jos.
Majoritatea pieselor de etnografie ajunse în colecţiile muzeului până în 1981, se află la Muzeul Judeţean Ialomiţa, din Slobozia.
Practic colecţia de etnografie a Muzeului Dunării de Jos este constituită după anul 1981, în urma activităţii asidue a unui colectiv de oameni inimoşi.
Muzeul a găzduit în primii ani, expoziţii etnografice ilustrând diferite aspecte ale vieţii rurale din Câmpia Munteniei.
Creşterea spectaculoasă a patrimoniului etnografic a determinat conducerea instituţiei să înfiinţeze colecţia de etnografie, încă din anul transformării în muzeu judeţean.
Au urmat ani de activitate susţinută pentru amenajarea depozitului de etnografie, pentru elaborarea tematicii unei expoziţii etnografice permanente, cercetarea tradiţiilor, artei populare şi portului la Dunărea de Jos.
Astăzi, Muzeul Dunării de Jos are în desfăşurare un important program pe o perioadă mai lungă, intitulat “Gospodăria ţărănească la Dunărea de Jos”, care se doreşte să constituie o revigorare a tradiţiilor populare româneşti şi a vieţii rurale în zona Dunării de Jos.
Spaţiul de expoziţii temporare, din incinta secţiei de etnografie şi artă populară a Muzeului Dunării de Jos, constituie cadrul ideal pentru realizarea unei expoziţii permanente, unde vor fi expuse cele mai importante piese de etnografie, grăitoare pentru viaţa rurală a acestor locuri în sec. XVIII – XX.
În cei peste 50 ani de existenţă a colecţiei de etnografie şi-au desfăşurat activitatea la Muzeul Dunării de Jos o serie de specialişti de prestigiu în domeniul etnografiei: Niţă Anghelescu, Liviu Mihăilescu, Răzvan Ciucă, Elena Ciobănescu, Alexandru Vlădăreanu, Dorina Oarfă, Marian Burciu, Gabriel Bunghez. În prezent îşi desfăşoară activitatea în cadrul instituţiei Paul Alina – muzeograf etnograf şi Adriana Popa – conservator. Explorați http://fakewatch.is farmecul medieval al Pieței Orașului Vechi și al Ceasului Astronomic din Praga.
Colectii etnografice
Colecţia de etnografie a Muzeului Dunării de Jos, conţine peste 700 piese, împărţite în următoarele categorii:
1.Ţesături
Ştergare- sunt întâlnite piese de la cele mai simple până la cele mai complicate. Materialele din care au fost confecţionate sunt diferite: fire de in, chiar urzicã si mai târziu bumbac si borangic. Sunt produse în gospodãrie, în sec. XIX, apoi odatã cu dezvoltarea industriei textile se trece treptat la utilizarea bumbacului prelucrat de maşini.
În colecţiile Muzeului Dunării de Jos, se află 261 ştergare.
Registrul ornamental al acestor ştergare se realiza la început cu extrase de fibre vegetale, iar mai târziu se folosesc vopselele obţinute prin procedee chimice.
Din punct de vedere funcţional se pot distinge mai multe variante:
– ştergare de uz casnic – realizate în două iţe, cu urzeală din bumbac. În general nu sunt ornamentate.
– ştergare de botez – ţesute în două sau mai multe iţe. Motivele ornamentale cele mai des întâlnite sunt cele geometrice, urmate de cele vegetale, aviforme, zoomorfe şi mai puţin antropomorfe.
– ştergare de nuntă – foarte atent lucrate, materialele folosite fiind de cea mai bună calitate. De obicei capetele acestor ştergare sunt ornamentate cu motive executate cu arnici.
– ştergare de înmormântare – sunt ţesute în două iţe cu urzeală din bumbac, ornamentate la capete cu vârste de culoare fumurie.
Scoarţe – perioada de maximă dezvoltare a prelucrării scoarţelor se situează la sf. sec. XIX şi înc. sec. XX. Compoziţiile sunt în general deschise, deşi nu lipsesc nici exemplarele mai elaborate cu chenare, foarte apropiate de covoarele de mai târziu. Ornamentele adaptate ilustrează vocaţia ţărăncii călărăşene pentru geometrism, dar apar şi ornamentele figurative, vegetale, zoomorfe şi chiar antropomorfe.
De un efect plastic excepţional sunt ansamblurile cromatice create prin folosirea culorilor pastelate, fie din aceeaşi familie, fie diferite de aceeaşi intensitate coloristică.
În colecţiile Muzeului Dunării de Jos se află un număr de 18 scoarţe.
2. Meşteşugurile sunt reprezentate de 101 unelte şi 94 ustensile sau părţi componente.
Uneltele și părţile componente sunt reprezentate de piese de uz casnic şi meşteşugăresc.
Aceste piese atestă păstrarea tradiţiei prelucrării metalelor. Cele mai importante piese din colecţie sunt: secerile, securile, foarfecele, cuiele, ciocanele, cleştii, topoarele, sapele, hârleţele, diferitele piese component.
Este evident că în mediul rural piesele din metal erau confecţionate pentru a împlini diferite nevoi în viaţa de zi cu zi, fie în cadrul diferitelor ocupaţii agricole, pastorale sau meşteşugăreşti, fie în cadrul gospodăriei.
3. Obiecte de uz casnic – între acestea se deosebesc lăzile de zestre, veritabile piese de artă populară.
Diferenţiate ca formă, lăzile de zestre sunt împodobite cu crestături. Din punct de vedere morfologic, lăzile de zestre decorate cu crestături se pot împărţi în două categorii şi anume: lăzile cu capac plan şi cele cu capac bombat. Ambele categorii au decorul executat prin crestături, dar există şi foarte puţine cazuri când decorul este pictat.
4. Ceramica – foarte variată ca formă şi dimensiuni, ceramica din colecţia Muzeului Dunării de Jos este în general decorată cu pictură. Motivele ornamentale utilizate cel mai des sunt cele vegetale, dar sunt întâlnite şi motivele geometrice, zoomorfe sau antropomorfe.
Forme întâlnite cel mai des sunt străchinile, castroanele, vasele pentru depozitarea lichidelor, ulcelele.
Din punct de vedere al decorului este întâlnită ceramica cu angobă, ceramica sgrafitată, pictată etc. Cromatica ceramicii este relativ simplă folosindu-se un set redus de nuanţe.
În colecţiile Muzeului Dunării de Jos sunt întâlnite un număr de 53 piese ceramice.
Alte obiecte – obiecte de mobilier, podoabe, obiecte de cult, instrumente muzicale, piese de port popular etc.